Lizoanca este o cutremurătoare carte scrisă într-un stil rafinat și nuanțat.
Martina Freier
Lizoanca (în vârstă de 11 ani) trăiește într-un mic sat românesc (Satu Nou) și în mod neașteptat ajunge în centrul atenției publice. Oamenii o consideră vinovată de răspândirea unei epidemii, iar de-a lungul unei veri fierbinți, se transformă în inamicul public nr 1. Mai întâi acaparează atenția sătenilor, apoi, prin intermediul mass-media, se transformă într-un personaj național.
Pe măsură ce se construiește acest caracter, vânat, blamat și adorat totodată, ies la iveală numeroase alte secrete, încât, treptat, povestea se transformă într-o cronică a unei mici comunități rurale. Ipocrizii, umilințe, cruzimi și crime. Fiecare personaj a contribuit într-un fel sau altul la schimbarea de mentalitate a societății. Toate aceste întâmplări vechi se află de fapt în subteranele lumii actuale, iar, odată cu dezvăluirea lor, se recompune în detalii însăși istoria ultimilor 60 de ani, în care satul est-european s-a aflat într-o continuă decădere.
Cele 13 povestiri (care compun povestea Lizoancei) duc toate spre un anume Petrache Notaru, matricea unei istorii. Notaru este arhitectul neștiut al unei lumi, care sintetic se numește Lizoanca.
[Doina Ruști's books on Goodreads](
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Romanul se distinge printr-un stil narativ singular, care detaliază prezentul și trecutul personajelor, aducând alături reminiscențele comunismului si o ficțiune de calitate.
Dulce Carpio, La Jornada, Mexico City
Cărturești, 2009