Doina
Ruști

Platanos

Platanos - Doina Ruști
Editura ART, 2025

Textul Platanos este o alegorie plante-adolescenți, tema textului este prietenia, adevărata prietenie, iar ideea centrală este ,, la umbra marilor copaci nu cresc decât buruieni.”more

Cu accentuate infuzii distopice, Platanos (Grupul Editorial ART, București, 2025) e un roman de o versatilitate studiată, în care se conjugă toate liniile de forță ale scriiturii Doinei Ruști: realismul de factură magică, observația hiperlucidă, meditația gravă, percepția acută a lumii, forța demiurgică a cuvântului, complicitatea subtilă dintre narator și discurs, respectiv personaje, glisarea singularizată între ramele textuale ș.a.

Exacerbat, simțul văzului își lărgește aria uzanței, primind o funcție metatextuală. La fel ca în celelalte romane ale autoarei, împletește în flexiunile sale simbolice toate etapele de construcție ale unei mizanscene, găsindu-și articularea plenară în dinamica lumii interioare a personajului.

„Minunata lume nouă” (Aldous Huxley) e o metaforă a cuceririi, a supunerii umanului prin alteritate, una vegetală!, o transpoziționare impusă drept o consecință a evoluției. Noua grădină a vegetalilor devine o veritabilă agora, o prelungire inedită a scenei. Nu în mod întâmplător, intervenția corului este rapid sesizată de Sisinel, captivat însă de o secvență declamativă. Căutarea drumului spre casă oferă prilejul unei reflecții tulburătoare, un aparteu esențial în economia romanului: „Am coborât pe stradă, cu sentimentul că eram pe cont propriu. Singur pe lume, ca în romanul pe care mi-l recomandase Platanos.” (p. 122) Ceea ce inițial sfidase norma socială devenise acum normalitatea, întreaga lume jucând un rol similar.

O poveste despre raportul intrinsec dintre aparență și esență, Platanos reface, în planul profund al semnificării, o questă donquijotescă. Caietul vărgat e doar un artefact, însă chiar credința statornică în posibilitățile de vindecare pe care le oferă guvernează planul acțiunii. Relatarea de tip tablou marchează întoarcerea către un tip al ne-uitării, al conștiinței ce caută resorturile supraviețuirii în experiența fabuloasă a întâlnirii cu djinnul atotputernic – prezență constantă (și neașteptat de reală!) în scriitura Doinei Ruști.

Dincolo de fi nalitatea sa, povestea Doinei Ruști se articulează cu o precizie extraordinară în privința mecanismelor psihologice care intervin într-o realitate nouă, modificată radical: trecerea rapidă de la generozitate la interes, de la ideal la totalitarism, de la adevăr la propagandă. Și peste toate, o prietenie sinceră, fracturată de schimbările acestea pe care le produce noul context. Se cunosc sute, poate mii de cazuri de acest gen în toate momentele în care societățile au trecut prin crize și metamorfoze profunde, mai ales când ele au dus la diversele totalitarisme: fascism, nazism, comunism. În toate atacul la educație este fundamental, fi e că se ard cărți sau se interzic și că școala devine un teren fertil al propagandei (după ce școala publică este închisă, în scurt timp, în lumea vegetală apare o școală privată deschisă de Salcia, o protagonistă devenită susținătoare ardentă a noii ordini). Iluzia egalitaristă pică și ea în noua lume, pentru că se dovedește că și în

regnul vegetal sunt plante considerate superioare, iar altele văzute ca inferioare, există copaci impunători, dar și buruieni, arbuști, mușchi și licheni, și chiar plante otrăvitoare, ierarhiile, discriminarea, dar și categoria minoritară a celor „ciudați”, „diferiți” existând încă, doar că pe alte coordonate și în funcție de alte repere.

Construită pe mai multe nivele textuale, povestea Doinei Ruști are meritul de a descrie simplu mecanisme sociale complexe și de a avertiza în legătură cu iluziile utopice care pot anima de multe ori societatea umană, pericolul fiind tocmai dezumanizarea, pierderea reperelor umane, și provocarea unor traume colective care nu mai pot fi șterse nici chiar atunci când societatea „se însănătoșește” și pare a-și regăsi umanitatea pierdută sau grav afectată. Un roman pentru copiii de toate vârstele, care vor înțelege astfel mai bine că sursa răului poate veni din chiar speranțele nerealiste ale unui vis utopic transformat rapid într-un coșmar grotesc. more

share on Twitter
share on Facebook