Anul 1794. Un bărbat pe nume Adam, negustor de obor și poate puțintel speculant, ajunge într-o seară acasă făcut zob. Nu se știe ce e cu el, dar cum mai multe zile nu se ridică din pat, e chemat popa, pentru spovedanie, și pe urmă Iane Bărbieru care-și încearcă pe bolnav toate doctoriile. Zadarnic: după câteva zile de suferință, Adam pleacă pe lumea cealaltă, lăsându-și nevasta și cei cinci copii într-o mare suferință.
Pe ea o chema Staica. Dacă n-ar fi fost plângerile ei, n-am fi știut mare lucru. Staica este cea care insistă să fie pedepsiți vinovații, într-o primă instanță, reclamând pe la ispravnicii de județ, apoi la Divan și la Vodă. Acesta din urmă dă ordin să fie cercetat cazul, trimițându-l pe unul dintre oamenii de la Palat, căruia i se dusese vestea de om drept, anume Dumitrache Banu, pe care eu l-am făcut personaj în Mâța Vinerii.
Citeste mai mult: Adevărul
