Fragment dintr-un interviu realizat în 2022 pentru revista Tribuna Învățământului, număr în care Doina Ruști a fost prezentă pe copertă.
În momentele mele de panică și nesiguranță, sub presiunea istoriei personale, mi-am regăsit echilibrul într-o bibliotecă. Drumul prin „pădurea” de cărți n-a fost niciodată unul programat. Până la liceu am citit liber, fără plan, ignorând orice recomandare.
Întâlnirea decisivă a fost cu Comedia umană a lui Balzac, pe care am citit-o sistematic din clasa a VII-a până la finalul clasei a IX-a. Balzac a devenit coloana vertebrală a vieții mele de cititor și mi-a oferit, foarte devreme, o înțelegere a mecanismelor sociale. La 16 ani, preocuparea pentru viitor m-a determinat să mă pregătesc riguros pentru facultate, urmând o secție clasică, în care latina și greaca veche ocupau o parte esențială din formarea mea.
În paralel cu studiul literaturii universale și al istoriei, am început să-mi construiesc o imagine cronologică a ideilor, legând literatura de religie și filozofie. Notele mele de lectură din liceu și apoi din facultate au stat la baza unei cărți apărute la începutul anilor 2000, Enciclopedia culturii umaniste pentru oamenii grăbiți, care avea să devină, mai târziu, personaj într-un roman de debut.
Momentul decisiv al disciplinei intelectuale îl asociez unei zile din clasa a IX-a, când profesorul de greacă mi-a pus în mână Batrahomiomahia atribuită lui Homer și Istoria literaturii eline de Maria Marinescu-Himu, spunându-mi că a venit timpul să-mi ordonez lecturile. Acea zi a avut un rol esențial în evoluția mea intelectuală.
