Am vorbit recent despre schimbarea profundă a felului în care citim astăzi. Cartea de literatură nu mai este doar o călătorie solitară în imaginar, ci un organism deschis, care se fragmentează, se diseminează și continuă să trăiască dincolo de pagini, în viața cotidiană.
Romanele își creează biografii paralele: personajele ies din carte, se multiplică prin cluburi de fani, imagini, episoade, filme, obiecte, gesturi. Uneori ajung până la o garderobă recognoscibilă, parte dintr-un amplu proces de fetișizare și defetișizare a ficțiunii.
Gândindu-mă la viața romanelor mele dincolo de text, am realizat că Lizoanca este, poate, personajul cu cea mai bogată existență independentă. La Muzeul Literaturii Române, directorul instituției, Ioan Cristescu, mă întreabă adesea: „Ce mai face Lizoanca?” Iar eu chiar pot răspunde.
În această vară m-am întâlnit cu Victor Oancea, artist fotograf preocupat de figuri cu potențial epic. Împreună cu Alexandra Ungureanu, fotomodel, el a realizat o serie de fotografii care nu ilustrează personajul din roman, ci o versiune personală, autonomă a Lizoancei.
De aici a început un adevărat carusel de întâmplări:
Cristi Panaitescu a realizat un trailer de carte, urmat de alte filme;
romanul a fost înregistrat în variantă audiobook, în studiourile Voxa;
iar în depozitul Muzeului Literaturii au început să apară obiecte și idei.
Au apărut „pantofiorii de tinichea”, ideea de a da autografe pe ei, apoi un catastif în care vizitatorii pot scrie mesaje pentru Lizoanca, interpretări personale, continuări ale poveștii. Ideea acestui jurnal colectiv îi aparține Mariei Terzian.
Deși tentația ar fi să numesc acest demers „instalație”, prefer să vorbesc despre o întâlnire:
o imersiune în universul romanului Lizoanca la 11 ani,
un joc cu ficțiunea,
o experiență participativă.
Publicul este invitat să contribuie cu idei și intervenții la sediul Muzeului Literaturii Române, str. Crețulescu nr. 8, în subsolul muzeului, până pe 11 octombrie.
Deschiderea oficială va avea loc pe 12 octombrie, ora 19, în grădina muzeului — într-o atmosferă de întâlnire „ca pe vremuri”.
Pe durata unei luni, vizitatorii pot explora spațiul în care fragmente din roman se derulează, unde plutește atmosfera unei cărți care, anul acesta, împlinește 15 ani de la apariție. Iar cei inspirați pot scrie, la rândul lor, o continuare a poveștii.
De-a lungul lunii sunt programate și alte evenimente, întâlniri și surprize legate de ieșirea personajului din roman.
„Lizoanca la 11 ani” a apărut în 2009, a fost distins cu Premiul Academiei Române și a fost tradus în șapte limbi.
„O carte intensă, șocantă și insolită, pe care numai o prozatoare înzestrată cu vână epică și forță interioară o putea da.”
Paul Cernat
